17

„Umilinţa este definită ca fiind o calitate prin care o persoană, având în vedere propriile sale defecte, are o părere modestă despre sine şi, de bună voie, se supune lui Dumnezeu, dar şi – într-un mod înţelept – altora,de dragul lui Dumnezeu. Departe de a fi apanajul omului slab şi neputincios… umilinţa este, din contră, o trăsătură benefică, esenţială a omului puternic, transformat şi conştient, care trăieşte misterul inefabil al comuniunii lăuntrice plenare cu Dumnezeu.” Gregorian Bivolaru


Inapoi